unitarian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. unitarien)
Etimologie: (fr. unitarien)
1. I. care ține de unitarism; care se referă la unitarism; (înv.) unitărășesc.
2. confesiune ~ă = confesiune creștină bazată pe unitarianism.
3. II. adept al unitarismului; unitarist.
4. credincios care neagă dogma Treimii, recunoscând doar o singură persoană în Dumnezeu.